Change.

In ultima perioada vad la stiri din ce in ce mai multe cazuri de suicid,incepand de la pusti de 11 ani pana la oameni in toata firea.Nu e cea mai corecta cale..dar frate!La cat de grea a devenit viata in zilele noastre ii inteleg si pe oamenii care sunt tentati de actiuni macabre.Ok,e exagerat sa te arunci de la etaj de frica unui profesor de matematica..dar daca copilul respectiv asta vede la tv..din simpla inocenta gaseste suicid-ul ca fiind ultima cale de scapare.

In orice caz..voi nu vedeti ca e totul de cacat?Nu mai poti avea incredere in nimeni,pana cand si cele mai dragi persoane se pisa pe tine la propriu si aleg sa puna orgolii si incapatanari in fatza..Sunt scarbita...Plus ca mai nou crize peste crize,agitatie si toate cele..pai cum sa nu inebunesti?E totul o bataie de joc.

Eu personal sunt fooooarte dezamagita de lumea asta,satula pana peste urechi dar am reusit din fericire sa trec peste dezamagire si sa 'mi se rupa' mai pe romaneste.Frate poate sa vina si Apocalipsa,sa faca tumbe Pamantul,sa cada un meteorit ca ma doare fix in pix si nici acolo!Si cu oamenii din jur...primesc intelegere..ofer..nu primesc nu ofer.Simplu,nu? Si va mai mirati de ce dispar sentimente,afectiuni...uite d-asta!Pentru ca exista mult prea multa prostie care colcaie in jur si mult prea multa rautate.Dar numai imi bat capul,ca n-are rost.As avea mult prea multe de zis si daca m-as apuca sa spun tot...n-as termina nici pana maine.Cert e ca m-am schimbat si ca nu voi mai fi proasta si fraiera de alta data,tipa aia care sa sufere pentru orice persoana si sa puna la suflet orice vorba rea...aia care in orice cearta sau neintelegere sa fie prima care cedeaza si zice'lasa ba!treaca si de data asta'...sau sa treaca cu vederea peste egoismele celor din jur.Numai frate cand esti bun esti luat drept prost si vorba celor de la Parazitii'e mai usor sa fi rau,cand vrei sa fi bun si n-ai cu cine'.

Pana cand nu voi gasi persoana care sa imi dovedeasca ca intradevar merita bunatate si intelegere...raman la parerea mea.

Confused.

M-am pierdut pe mine insami...Pur si simplu am cazut iar pe ganduri.Sincer ma sperie rapiditatea lucrurilor,cum alearga timpul asa fara un sens anume,e haotic totul in jur.Ma simt in centrul unei lumi in care sunt singura care stopeaza,singura care se minte crezand ca o sa fie totul ok..pe cand restul...restul alearga,restul e intr-o continua miscare...restul parca stie sa traiasca mai intens momentele decat mine.Uneori ma enerveaza ca sunt asa sensibila la cacaturi de genul asta si ca stau sa imi frec creierii prea mult.Tot ce sper e sa se aseze treptat lucrurile,cel putin am speranta ca in anul care va veni voi fi mai ok decat acum.

Am o gramada de planuri.Dar stiti ce?le-am lasat deoparte..numai planuiesc absolut nimic,fiindca intotdeauna am incercat sa fiu punctuala in legatura cu tot ce tine de propria mea viata si nu am obtinut altceva decat sa imi iasa toate pe dos...asa ca-mi las planurile si ideile in voia sortii.

Nici nu stiu ce imi doresc momentan,nici nu stiu ce vreau cu adevarat...nici macar nu sunt sigura de ceea ce simt.Am momente in care ma oftic ca parca mi s-au evaporat toate scopurile pe care le aveam candva.Sunt mai derutata ca oricand,uneori stau si ma intreb 'ce caut eu in lumea mea?'.Pe mine ma enerveaza dezorganizarea din jur,ma enerveaza ca una doresc...si alta obtin.Blestemat an!Daca o sa fie si urmatorul la fel,ma gasiti in camasi albe de forta:)).Kiddin' sper sa nu fie cazul.Btw,las' ca-mi revin eu!:d

Pupincuristii

Azi ma simt plina de inspiratie si nu stiu cu ce subiect sa incep mai intai.Sunt peste tot pretutindeni..misuna!Da...persoanele alea care te pupa in cur[Scuzati-mi limbajul,dar asa e expresia]atunci cand au ceva de obtinut dupa urma ta..si dupa sti cum se intampla unde pupi mai si dai..ehhh cam asa si cu ele.Nu inteleg,de ce sa te prefaci ca placi o persoana doar de dragul interesului?Mie sincer mi se pare ceva injositor,de prost gust.Adica sa ma injosesc eu sa fac pe ingerasul fata de o persoana pe care nu o agreez?Never!N-ar fi mai simplu sa vorbesti cu persoanele pe care le placi si pe cele mai putin placute sa le dai pur si simplu dracu?sau nici macar atat,sa abordezi atitudinea aia ca si cand nu le-ai observa.De ce trebuie sa le iei cu gu-gu gu-gu in fatza daca pe la spate le-ai da cu paru-n cap?

Stiti ce parere am eu despre astia pupincuristi?despre oamenii falsi,care sunt dulci si draguti doar de dragul aparantelor?In viziunea mea sunt ultimii oameni ai acestei tari,planete si ce vreti voi.Scursuri,oameni stupizi care nu sunt in stare sa se descurce de unii singuri...care daca nu ar fi sprijiniti ar fi praf!

Asa ca scumpii mei,renuntati la pupincurism.Numai purtati masti ca nu or sa va ajute niciodata,invatati sa fiti dintr-o bucata,de preferat sa nu aveti nicio problema in mod special cu nimeni iar daca aveti sa aplicati cele spuse mai sus.:)

Unde vi sunt personalitatile?

Ma confrunt de ceva timp cu persoane care inca nu si-au gasit personalitatea.Care se inspira din stilul meu,din modul meu de a fi...practic ma simt trasa la xerox si ma calca pe nervi treaba asta.Daca eu ma scarpin in cap,trebuie si X sa se scarpine ca deh...

Nu zau acum,nu vreau sa par genul de tipa fitoasa care exagereaza sau sufera cu treaba asta in mod indirect,dar voi cum v-ati simti sa aveti pe cineva care sa faca ce faceti si voi,sa se imbrace cum va imbracati si voi...spre exemplu daca tu porti o caciula rupta sa-si ia si X.E al dracu de ingrozitor!Ma scoate din sarite!Oameni buni,fete,femei,barbati,baietei,copii!Gasiti-va personalitatea!Intelegeti dracului ca e de tot rahatu sa va inspirati dupa o anume persoana.Fiti creativi,folositi-va imaginatia!

De ce sa nu fiti originali?De ce sa nu spuneti ceea ce ganditi voi,nu ce gandeste persoana pe care o idolatrizati[sa folosesc o exagerare ironica]? O persoana originala,o persoana care are stilul sau propriu va fi intotdeauna mult mai apreciata.:)

Unde au fugit personalitatile voastre?

Mie de ce mi-ar pasa?

Mi-am adus aminte de cateva faze care mi s-au intamplat si nu m-am putut abtine sa nu scriu despre asta.Ma scot din sarite persoanele despre care nu stiu o boaba,nu sunt prietena cu ele ...nu am nimic in comun cu ele..dar se trezesc in schimb sa-mi povesteasca mie despre ce probleme au,despre x-ulescu care nu stiu ce a facut,de cat de greu le e sau multe alte chestii.Bun,sa zicem ca e de bine,ca dau dovada de incredere dar pana la anumite limite!adica aici intervine deja ceva asemanator ca si treaba cu respectu: Oferi respect primesti respect.Deci eu ofer sfaturi,reprezint un umar pe care poti sa plangi...dar in caz ca si eu as dori sa fiu ascultata sau intrebata daca respir,daca sunt bine...bineinteles ca mi se intoarce spatele[nu ca as obisnui sa cer sfaturi de la necunoscuti sau de la persoane pe care nu le consider prietene,dar asa in general vorbind].

Mie de ce mi-ar pasa?Sa pic drept proasta nu-mi convine acum vorbind la modul cel mai sincer.Voi credeti ca eu nu le am pe ale mele?Credeti ca stau in puf roz?Mai cedez si eu psihic ca oricare,nu imi convine sa stau sa ascult ce-l doare pe ala pe ala...ca inebunesc la un moment dat si nu scrie pe fatza mea 'cabinet de psihologie'.

A nu se confunda cu faptul ca daca imi este prieten/a intradevar persoana respectiva procedez la fel..in nici un caz!cu cea mai mare placere sunt gata sa ascult si sa ajut un prieten la nevoie.In caz contrar mi se rupe sincer.:) Asta pentru ca mai nou m-am hotarat sa adopt o astfel de atitudine si numai imi pasa de toti,decat de cei care mi-au dovedit ca merita.

Nu e un subiect interesant din punctul unora de vedere,sunt sigura ca nu toti patesc treaba asta.Dar pe mine una ma scoate din sarite...si poate cu ocazia asta mai afla si lumea cum ar fi dragut sa se comporte daca tot e ajutata.:)

Viitor in Romania?

Stau cateodata si ma intreb...oare o sa putem vreodata sa ne construim in propria tara un viitor?Sau va trebui intr-un final sa devenim sclavi prin alte tari la muncile de jos...?Ma gandesc ca trag atat de tare sa reusesc pe plan scolar sa obtin niste rezultate bune..pentru a-mi gasi in viitorul apropiat un loc de munca decent si bine platit,dar oare e posibil?Multi tineri ajung dupa terminarea facultatilor,dupa ani de chin...cu diplomele in mana si atat.Cat de mitocani sa fie cei de la conducere?Ma intreb...de ce sunt unii chititi sa strice tara asta de tot?Ca si ei sunt muritori si or sa plece de aici asa cum au venit,adica fara nimic.Asa ca la ce bun?De ce nu pot face un bine pentru tara asta si in acelasi timp sa castige un ban calumea si cinstit?

Mi-e teama uneori ca imi irosesc ani de viata stresandu-ma cu invatatu si alte chestii..ca sa ajung intr-un final sa raman cu diplomele si sa fac ceva total diferit fata de ce mi-am propus.Stiu foarte bine ca in primul rand trebuie sa inveti pentru tine,dar e necesar sa tragi atat de tare,intr-o tara de cacat ce sta sa cada?

Toti se folosesc de tara asta...pana cand si U.E..credeti ca sunt prosti?ca ne-au bagat in Uniunea Europeana asa de 3 surcele?Neah,au scopuri vor ceva de la noi si numai prin aceasta cale pot obtine.Vor sa ne epuizeze resursele la maxim si treptat sa ne faca sa disparem de pe harta.Pacat ca eu,tu...sau oricine altcineva nu putem schimba situatia...Chit ca am face N revolutii,tot nu ar fi bine...fiindca ar veni alt cretin cu foamea de bani in gat,care ar baga bete in roate oricarui om intreg la cap care vrea sa duca tara asta pe culmi inalte.Si acum...sincer credeti voi ca un om inteligent si intreg s-ar baga in politica?Nu..pentru ca stie cu ce se mananca si stie ca oamenii sunt mai rai decat niste caini.Spunea ea Marilyn Monroe bine:"Cainii nu m-au muscat niciodata,doar oamenii".

Vorba lui Badea"Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul!".

Dar stiti ce ma bucura?Faptul ca noi eram acuzati de rasism fata de rromi,ca domne romanu face si drege.Mai ales italienii si francezii taca-taca toata ziua impotriva noastra,noi..hiene ale societatii care indraznim sa aducem jigniri la adresa rromilor...si cum roata se intoarce..nah ca s-au procopsit cu rromi la usa 'castelului' si acum numai stiu cum sa scape de ei iar presa de acolo ne face imagine si mai de rahat.Dar nu conteaza,important e ca acum simt si ei pe pielea lor ce am simtit noi..si ma bucur ma!M-as bucura sa se duca si mai multi decat sunt,sa-i invadeze de tot...sa le ajunga pana in gat!

No more tears!

Gata cu depresia!De ieri ma simt ca noua!...ce atata tanjeala dupa cineva care nu merita nici un colt de paine[si cand o zic,nu exagerez].Mi-am dat seama ca da frate,imi iubesc viata!Cu bune cu rele asa cum este ea...chiar daca am avut parte de cel mai naspa an,chiar daca am trait anu asta cat pentru inca un an,simt in sfarsit ca sunt o invingatoare...si ca orice kkturi m-ar apasa stiu sa trec peste!

Daca m-as fi apucat sa scriu un blog acum cateva zile,cu siguranta era unul trist..care dezgropa un trecut si mai trist..Un blog in care imi plangeam singura de mila.Si totusi,de ce as mai face asta?Daca m-as vaicari mereu ca e greu as castiga ceva,sau mi-ar rezolva cineva problemele?Nu! Tocmai d-asta cand te confrunti cu macinari sufletesti e bine sa ti capul sus,sa nu te lasi prada depresiilor...sa fi constient ca doar tu esti singurul care iti poti ridica moralul,ca doar tu te poti scoate din stari de cacao.Scriu,si nu-mi vine sa cred ca asta sunt eu...sper sa imi mentin gandirea pentru mult timp..desi sunt sigura ca atunci cand ma intalnesc fata in fata cu o problema am sa intru iar in stari de tristete,dar ca si fericirea la urma urmei si tristetea este un sentiment care poate fi acceptat.Am zis tristete,nu depresie!

Si stiti de ce multi dintre noi am avut,sau inca avem stari naspa?Pentru ca privim prea mult in trecut,pentru ca ne gandim prea mult ca "daca..daca..daca".A fost!Numai poti da timpul inapoi ca sa repari ceva,sa schimbi ceva.Daca ajungem asa,sa dezgropam mereu ce a fost...prezentu se transforma in trecut si intram in monotonie...si ne distrugem treptat.

Mai nou multi ajung la chestii sadice,de exemplu lame...salturi dupa blocuri.Era un vers dintr-o melodie"nu intotdeauna o lama este un prieten adevarat,daca te-arunci de la 10 nu o sa zbori o sa ajungi plat".Si sa fim seriosi,nu se merita treburile astea pentru nimic in lume.Hai sa invatam sa ne traim prezentu cu bune cu rele,sa invatam sa ingropam trecutu..fiindca niciodata ziua de maine nu va fi cea de azi.Sa trecem peste,fiindca sigur peste ceva timp o sa radem de toate problemele care ne-au apasat si din pricina carora am ajuns sa avem nopti albe.

Si...la urma urmei daca totul ar fi perfect,recunoasteti...nu-i asa ca ne-am plictisi?Si am avea nevoie de adrenalina?

'Te iubesc' nu mai are valoare.

V-ati gandit vreodata la semnficatia cuvantului 'Te iubesc'?Parerea mea este ca acest cuvant ar trebui sa defineasca un sentiment cert,ca tot spuneam in blog-ul recent ca nu exista iubire..cel putin un sentiment de adorare...sentimentul acela cand simti ca ti la o persoana cu adevarat,cand simti ca ii vrei binele ca nu i-ai face rau niciodata..stiti...senzatia aceea cand simti ca te topesti atunci cand vezi acea persoana si uiti de toti din jur..atunci cand simti cu adevarat ca persoana de langa tine este singura pe care o doresti,cand nu ai alte tentatii.Atunci ar trebui folosit acest cuvant.

Insa,cum mai nou lucrurile iau pe zi ce trece o intorsatura de toata jena..bineinteles ca a disparut si farmecul acestui cuvant.Majoritatea folosesc dupa nicio saptamana de stat impreuna,sau de cunoastere cuvantul'te iubesc'...si hop tzop ca sa vrajim pe cineva bagam la plesneala cuvantu si aia e.Nu e adevarat,nu merge..cel putin din perspectiva mea.Eu una am avut parte de adresari ce contineau acest cuvant destul de des si stiti care a fost reactia mea?Am ras ironic si am inceput sa le explic ca nu exista asa ceva din prima,altii nu o simt nici dupa jumatate de an de stat impreuna.Si ca raspuns primeam gen'Nu ca eu asa simt,te iubesc'.Oh shit!fi serios.Poate m-ai iubi asa din cand in cand dupa un pahar de vin si daca as fi o noapte a ta.Vise tata!

De ce dracu sa stricati semnificatia acestui cuvant?Sa il trantiti asa dupa fiecare conversatie,cand ceea ce simtiti nu e iubire,sau ma rog dupa cum am zis sentiment de adorare ca nu cred in iubire.Sau multi confunda treaba asta..sunt atrasi doar de fizic si au impresia ca sunt indragostiti.Mi-am dat seama ca ok,conteaza fizicul intr-o oarecare masura...dar poti sa ai langa tine un Brad Pitt in cazul fetelor sau o Angelina Jolie in cazul baietilor,daca ce are in mansarda e vid,e nul,nu exista!

Ca sa verficati daca ati ales corect persoana iubita,uitati de fizic pentru un moment si ganditi-va si la ce are in tartacuta respectiva/u...si daca va atrage inteligenta de care da dovada,daca gusturile voastre sunt comune..atunci e clar,ai verdictul!Ai stiut ce sa alegi.:)Bine nu intotdeauna merge chestia asta,dar pentru un trai cat de cat ok...e bine sa verifici ce scrie mai sus.

Si va mai dau un pont...folositi cuvantul 'Te iubesc' doar atunci cand simtiti treaba asta,fiindca o sa vedeti...are alta valoare,iti ofera alt sentiment de bine atunci cand il auzi.Stiti,rar...dar din suflet!:)

Indiferenta.

Dupa atatea cacaturi care au fost si care cu siguranta or sa mai vina,ma simt de piatra.Raman scarbita la orice vad in jur,nici macar cuplurile de indragostiti pe care le sorbeam din priviri si le invidiam undeva in interior,caci deh...eu nu aveam pe nimeni..cuplurile acelea din mult iubitul parc Cismigiu nu mai ma impresioneaza.Nici macar nu mai le dau atentie.Candva tanjeam dupa iubire,simteam lipsa ei ca si lipsa de hrana,cand priveam cupluri intram intr-o melancolie de nedescris,ma durea ca sunt singura.Insa acum...dupa cate am trait si am vazut tot ce a ramas in mine este doar o scarba fata de chestia asta cu dragostea.Tind sa cred ca nu exista iubirea aceea din basme...si daca se intampla sa existe focul se stinge repede.:)

Stiti comparam iubirile acelea patimase din trecut cu cele din ziua de azi,ca se spune prin batrani ca pe vremuri lumea ar fi fost mai buna si ar fi avut inima mai deschisa...Si stiti ce am observat?Ca nu exista nicio diferenta intre ce a fost si ce e acum...Si pe atunci oamenii erau deschisi oricaror tentatii si inselau si cautau ceva nou mereu.Pana cand si acei barbati care trimiteau scrisori de dragoste inflacarate si cu versuri lacrimogene se saturau dupa ceva vreme de femeia pentru care isi storceau creierii sa scrie ceva.Si atunci,cum sa mai cred eu in asa ceva?Cat de oarba sa fiu...incat sa evit toate aceste detalii si sa cred ca da...undeva fiecare dintre noi are un suflet pereche..Minciuni!

Poate pentru unii par doar o frustrata care a dat de un tampit,a suferit si acum tipic oricarui om generalizeaza treaba asta si anume,ca nu exista dragoste,ca nu exista suflete pereche etc.Dar de ce sa mai visez?Cand orice vis duce la dezamagire caci niciodata nu se implineste asa cum ti-ai imagina tu,iar daca se intampla sa fie implinite..sunt de scurta durata.Din punctul meu de vedere visele pot fi si ele un drog,iti ofera placere de scurta durata,devi dependenta de ele,dar si cand te lasi...numai vrei sa iti amintesti nimic.Desi sunt al dracu de visatoare si al dracu de romantica,incerc sa invat sa-mi tin sentimentele inauntru...fiindca in momentul in care sunt dezvaluite ai marea sansa sa profite toti de pe urma ta.

Nu vreau sa ma afisez ca o revolutionara,sa indemn lumea sa uite sa iubeasca sau sa viseze...dar cel putin pe fiecare in parte l-as sfatui sa pastreze rationament cand e vorba de dragoste,iar atunci cand simte ca nu ii este bine langa persoana alaturi de care se afla...sa renunte,caci pe un om cum il iei asa il ai fiindca omul nu se schimba.:)