S-a dus si vara si mi-a luat cu ea toate starile de bine...in timp ce toamna sireata imi umple mintea cu prea multe ganduri.Ii tot spun sa ma lase in pace in fiecare an,sa nu ma mai apuce nostalgia de fiecare data cand isi scutura hainele si imbraca pamantul cu vesminte aramii,dar nu ma asculta.
De fiecare data cand ceata ei de soldati danseaza suav si isi arunca monezile aurii ce le poarta,in mine se nasc atat de multi fiori.Insa,ca o doamna ce e,imi mangaie pielea apoi cu suflul ei plapand.Ea ma intristeaza,ea ma impaca...
Si totusi,inca o rog sa nu imi mai provoace atatea stari,sa nu ma mai simt ca o nebuna cand ea e un simplu musafir.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu