Si e ciudat cum oscilam intre sentimente.E ciudat cum inauntrul nostru se da o lupta a trairilor interioare.Ciudat e cum ne zbatem uneori cu tristetea,cum ne mintim ca suntem ok,ca totul este bine.Si totusi astia suntem,cel putin unii dintre noi…si mi se pare normal.Nu e vorba de psihologie aici,ideea e ca trebuie sa invatam sa ne impacam cu noi insine..sa ne acceptam asa cum suntem cu greseli,cu defecte dar si cu numeroasele parti bune pe care le avem.Intradevar cand gresim nu recunoastem,ne cautam scuze…dar a-ti recunoaste greseala si a invata din ea nu e o cale mult mai usoara decat a-ti fute creierii si a cauta argumente in favoarea ta?
E dimineata,urlu cat ma tin plamanii pe o melodie pe care o ador [Camuflaj-in jurul lumii] poate d-asta aberez…din nou! :d
Pe cana mea cu care imi beau acum nessul scrie “A cauta pacea si fericirea in afara noastra este o mare greseala,trebuie sa cautam in noi pacea si ne vom putea bucura de adevarata fericire” Oare?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu