joi, 21 octombrie 2010
Aiureli 7.
Si intr-o zi de octombrie a inceput totul
Atunci am simtit pentru prima data sentimentul
Ce avea sa schimbe atat de multe in viata mea
Avea sa ma invete cum e treaba cu lumea.
Atatea amintiri inchise intr-o glastra
O glastra de iluzii aruncata in vant
Inca te mai caut uitandu-ma pe fereastra
Dar nu mai pot sa cred in al tau cuvant.
As vrea sa stiu ca in continuare te gandesti la mine
Dar sufletul tau in dezordine amintiri detine
Acum esti bine si incerc sa ma bucur
Insa eu nu pot fi ca tine sa vad trecutul obscur.
S-au intamplat atatea de cand ai plecat
Uneori mi-as dori sa-ti povestesc tot ce s-a intamplat
Sa stam in taina pana in zori
Asa cum o faceam deseori.
Am crescut nu mai sunt copilul de altadata
Caci pe atunci eram doar o simpla fata
Ce nu stia cum e sa se simta uneori abandonata
Ce credea ca visele nu se vor spulbera vreodata.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu