Mi-am adus aminte de cateva faze care mi s-au intamplat si nu m-am putut abtine sa nu scriu despre asta.Ma scot din sarite persoanele despre care nu stiu o boaba,nu sunt prietena cu ele ...nu am nimic in comun cu ele..dar se trezesc in schimb sa-mi povesteasca mie despre ce probleme au,despre x-ulescu care nu stiu ce a facut,de cat de greu le e sau multe alte chestii.Bun,sa zicem ca e de bine,ca dau dovada de incredere dar pana la anumite limite!adica aici intervine deja ceva asemanator ca si treaba cu respectu: Oferi respect primesti respect.Deci eu ofer sfaturi,reprezint un umar pe care poti sa plangi...dar in caz ca si eu as dori sa fiu ascultata sau intrebata daca respir,daca sunt bine...bineinteles ca mi se intoarce spatele[nu ca as obisnui sa cer sfaturi de la necunoscuti sau de la persoane pe care nu le consider prietene,dar asa in general vorbind].
Mie de ce mi-ar pasa?Sa pic drept proasta nu-mi convine acum vorbind la modul cel mai sincer.Voi credeti ca eu nu le am pe ale mele?Credeti ca stau in puf roz?Mai cedez si eu psihic ca oricare,nu imi convine sa stau sa ascult ce-l doare pe ala pe ala...ca inebunesc la un moment dat si nu scrie pe fatza mea 'cabinet de psihologie'.
A nu se confunda cu faptul ca daca imi este prieten/a intradevar persoana respectiva procedez la fel..in nici un caz!cu cea mai mare placere sunt gata sa ascult si sa ajut un prieten la nevoie.In caz contrar mi se rupe sincer.:) Asta pentru ca mai nou m-am hotarat sa adopt o astfel de atitudine si numai imi pasa de toti,decat de cei care mi-au dovedit ca merita.
Nu e un subiect interesant din punctul unora de vedere,sunt sigura ca nu toti patesc treaba asta.Dar pe mine una ma scoate din sarite...si poate cu ocazia asta mai afla si lumea cum ar fi dragut sa se comporte daca tot e ajutata.:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu