Haaah,cat de ciudat se invart lucrurile in viata.E faza ca in drumul pe care-l parcurgi se alatura atatia...si tot atatia renunta.Am avut langa mine persoane extrem de apropiate timp de ani de zile si acum au disparut inexplicabil,persoane pe care le cunosteam atat de bine,insa in prezent e mai rau decat i-as vorbi unui strain.Dar am ajuns sa ma obisnuiesc cu chestia asta atat de mult,incat imi e indiferent.Nu mai ma chinui sa caut motive,sa ii trag de maneca sa nu plece.Oricat de mult as tine la o persoana..daca a ales sa plece e fix alegerea lui/ei,poate ca n-am reusit sa ma mentin la standardele respectivei/lui.
Ma simt atat de pierduta si imi e atat de scarba sa ma regasesc.Am mult pesimisim in mine,recunosc..sau cel putin aveam ca acum mi se prea rupe ca sa mai intervina picatura de pesimism care-mi umplea paharul atat de des candva.
Nu mai cred demult in 'o sa fie bine,va rasari soarele si la tine'.Mmmnu!Nu o sa fie bine niciodata,iar daca o sa fie va fi pe o perioada scurta de timp.Intotdeauna va exista ceva acolo care sa iti taie elanul si asta e nu avem ce face decat sa ne resemnam cu orice rahat care ne sta in cale.
Cu toate astea,am sa tin capul sus cum am facut-o si pana acum...'esecul nu intra in discutie!'[ca sa citez dintr-un vers al unei melodii].
Cam asta e... :)
frumos :)
RăspundețiȘtergeredeseori ne impiedicam de momentele astea, mergem inainte si va fi mai bine sau barem nu o sa ne mai ranim sufletul:) nice blog
RăspundețiȘtergereSi o sa continuam sa ne impiedicam de astfel de momente.D-asta si spun ca tot ce trebuie sa facem e sa ne impacam cu gandul ca intotdeauna se vor schimba personajele,indiferent de decor.
RăspundețiȘtergereMultumesc tuturor pentru comentarii !