Dupa atatea cacaturi care au fost si care cu siguranta or sa mai vina,ma simt de piatra.Raman scarbita la orice vad in jur,nici macar cuplurile de indragostiti pe care le sorbeam din priviri si le invidiam undeva in interior,caci deh...eu nu aveam pe nimeni..cuplurile acelea din mult iubitul parc Cismigiu nu mai ma impresioneaza.Nici macar nu mai le dau atentie.Candva tanjeam dupa iubire,simteam lipsa ei ca si lipsa de hrana,cand priveam cupluri intram intr-o melancolie de nedescris,ma durea ca sunt singura.Insa acum...dupa cate am trait si am vazut tot ce a ramas in mine este doar o scarba fata de chestia asta cu dragostea.Tind sa cred ca nu exista iubirea aceea din basme...si daca se intampla sa existe focul se stinge repede.:)
Stiti comparam iubirile acelea patimase din trecut cu cele din ziua de azi,ca se spune prin batrani ca pe vremuri lumea ar fi fost mai buna si ar fi avut inima mai deschisa...Si stiti ce am observat?Ca nu exista nicio diferenta intre ce a fost si ce e acum...Si pe atunci oamenii erau deschisi oricaror tentatii si inselau si cautau ceva nou mereu.Pana cand si acei barbati care trimiteau scrisori de dragoste inflacarate si cu versuri lacrimogene se saturau dupa ceva vreme de femeia pentru care isi storceau creierii sa scrie ceva.Si atunci,cum sa mai cred eu in asa ceva?Cat de oarba sa fiu...incat sa evit toate aceste detalii si sa cred ca da...undeva fiecare dintre noi are un suflet pereche..Minciuni!
Poate pentru unii par doar o frustrata care a dat de un tampit,a suferit si acum tipic oricarui om generalizeaza treaba asta si anume,ca nu exista dragoste,ca nu exista suflete pereche etc.Dar de ce sa mai visez?Cand orice vis duce la dezamagire caci niciodata nu se implineste asa cum ti-ai imagina tu,iar daca se intampla sa fie implinite..sunt de scurta durata.Din punctul meu de vedere visele pot fi si ele un drog,iti ofera placere de scurta durata,devi dependenta de ele,dar si cand te lasi...numai vrei sa iti amintesti nimic.Desi sunt al dracu de visatoare si al dracu de romantica,incerc sa invat sa-mi tin sentimentele inauntru...fiindca in momentul in care sunt dezvaluite ai marea sansa sa profite toti de pe urma ta.
Nu vreau sa ma afisez ca o revolutionara,sa indemn lumea sa uite sa iubeasca sau sa viseze...dar cel putin pe fiecare in parte l-as sfatui sa pastreze rationament cand e vorba de dragoste,iar atunci cand simte ca nu ii este bine langa persoana alaturi de care se afla...sa renunte,caci pe un om cum il iei asa il ai fiindca omul nu se schimba.:)
La un moment dat,dupa ce treci prin diverse chestii,incepi sa devii ferm convins ca toate povestile siropoase care le auzi prin cantece sunt doar baliverne menite sa sensibilizeze omul si sa cumpere CD-ul. Intr-o oarecare masura ,ai dreptate. Adica ,dragostea adevarata e foarte rara. Exista,dar se gaseste foarte greu si pana ajungi la ea iti ajunge cutitul la os.
RăspundețiȘtergereTreaba cu visatul...Cel mai bine e sa nu visezi. Pentru ca daca nu visezi,nu ai asteptari. Nu ai asteptari,nu ai sa fii dezamagita. Iar atunci cand va veni acel omulet cu care sa te potrivesti si sa fie in aceeasi masura de lipsit de speranta ca si tine,ai sa incepi iar sa visezi. Si incet incet,ai sa simti cum toaaaaaate se aseaza la locul lor si totul prinde sens,iar lucrurile care ti se par acum chinuri,atunci ti se vor parea doar mici piedici,pentru ca ai sa fii alaturi de cineva care e mereu acolo si te va iubi no matter what :*:X